Portelan

Portelanul este un tip de ceramica care se obtine prin arderea materialelor care intra in compozitia lui in cuptoare speciale, la temperaturi foarte mari, pana la 1200 – 1400 de grade Celsius.

Principalul component este praful de kaolin sau kaolinit care este un mineral de culoare alba din clasa argilei si a silicatilor, de aceea si portelanul este alb initial.

Duritatea, rezistenta si gradul de stralucire a portelanului, prin comparatie cu alte tipuri de ceramica, se datoreaza procesului de nastere si cristalizare a mineralului mullitte (sau porcelanit) care are loc in interiorul masei in conditiile de temperatura inalta.

In functie de compozitia pastei si de nivelul temperaturii, portelanul rezultat va avea o duritate mai mare sau mai mica. Exista 3 tipuri de portelan: hard paste (cel initial produs in China, calitate net superioara), soft paste (cel produs in Europa in incercarea europenilor de a imita produsul si de obtinerea lui pe plan local) si portelanul cu cenusa de oase care a inceput sa fie produs ca urmare a perfectarii tehnicii in Europa, la nivelul anului 1748 dar care este produs astazi la nivel mondial. Portelanul obtinut astfel este cel mai rezistent.

Portelanul a aparut in China si de acolo s-a raspandit in toata lumea. Acesta este si motivul pentru care denumirea lui la nivel international este de “china” sau “fine china” pentru ca vasele din portelan erau tinute in casele nobililor la mare pretuire in Europa. Primele obiecte de portelan gasite dateaza la 1600 i.Ch. Pe masura ce tehnica de obtinere a fost perfectata, la nivelul anilor 600-900 d.Ch., vasele de portelan erau deja exportate care vestul Asiei, in zona Islamica, unde erau extrem de apreciate, iar in timpul dinastiei Ming, au inceput exportul si catre Europa via “drumul matasii”.

Metoda de obtinere presupune un volum mai mare de munca decat in  cazul celorlate tipuri de ceramica (adica lutul ars).

Portelanul este un material care se preteaza foarte bine pentru vopseluri si glazuri. Glazurarea portelanului este aplicata, nu pentru a asigura impermeabiliatea materialului, intrucat acesta este deja impermeabil, ci pentru a proteja obiectele de praf si pentru a evita patarea lor, dar si in scop decorativ. De exemplu, portelanul tip bisque nu este un portelan grazurat, ci este mat.

Decorarea se poate aplica sub stratul de glazura folosind cupru si cobalt, dar si deasupra stratului de glazura, folosind email colorat (pudra de sticla). Portelanul de tip alb albastru este obtinut cu oxid de cobalt.

Arderea portelanului fixeaza forma obiectului, dar elimina si porozitatea prin vitrificare.

De la raspandirea lui in Europa, multi au incercat sa copieze materialul si sa il produca pe plan local, dar fara succes. Primele incercari in Europa au rezultat in obtinerea de faianta; argila arsa glazurata. Abia in 1709, au inregistrat primele rezultate notabile.

Portelanul are o gama variata de aplicare si folosinta: in tehnologie, in industrie, in medicina, desi initial a fost folosit doar in scopuri decorative (vase, figurine, diverse podoabe, si bineinteles margele).